Acest formarea statului din prezent, pozi?ia sa

Acest capitol furnizeaz? datele ?i cadrele marcante din istoria Marocului, explic? procesul de expansiune ?i formare al imperiului arab-islamic din Persia c?tre Africa de Nord. Marocul este un stat caracterizat prin multilingvism, tradi?ie ?i contraste culturale. Cu timpul, datorit? loca?iei ?i influen?elor diferitelor culturi s-a conturat Marocul de ast?zi. Dovezi arheologice, etnologice ?i etnografice au fost aduse privind o prezen?? de mii de ani a unor popula?ii în regiunea actual?. Printre cele mai vechi ?i cunoscute dovezi ale existen?ei omului în Africa de Nord se afl? uneltele ?i armele de piatr?, dar ?i fosilele descoperite în Rabat sau pe faleza Abderahmane, în vecin?tate cu ora?ul Casablanca. Marocul a suferit o serie de invazii pân? la formarea statului din prezent, pozi?ia sa din nord-vestul Africii având un rol important în istorie. Bazele istorice ale statului au constat ?n migra?iile succesive ale triburilor Atlasului ?n zona nordului ?i invaziile dinastiilor arabe ?n zona sudului. Berberii (autodenumindu-se ,,Imazighen”, însemnand ,,oameni liberi”) au format substratul etnic autohton al Marocului, de unde provine ?i denumirea regiunii ,,Berberia”. Statul a fost ocupat înca de acum aproximativ opt mii de ani ?i printre principalele cuceriri s-au enumerat: invazia romanilor (secolul I i.e.n.), vandalilor (secolul al V-lea e.n.), bizantinilor (secolul al VI-lea e.n.), vizigo?ilor (secolul al VII-lea e.n.), arabilor (secol al VIII-lea e.n.) ?i cea din urm? invazia europenilor. În primul mileniu î.e.n. comercian?ii fenicieni au populat coasta de nord a Africii ?i ?i-au stabilit capitala la Cartagina (Tunisia de astazi). Ei au întemeiat a?ez?rile Tangerului (,,Tingis”), Essaouira (,,Mogador”), Tetouan (,,Tamuda”), Larache (,,Lixus”). Civiliza?ia fenician? a avut o influen?? major? asupra Marocului, prin introducerea vi?ei de vie, folosirea metalelor, dar mai ales prin spiritul comercial, datele fiind consemnate ?n ,,Periplul lui Hannon” . La scurt timp dup?, au fost urma?i de cucerirea grecilor care ?i-au stabilit  numeroase loca?ii pe teritoriul Africii de Nord. Influen?a ocupa?iei romane a înlocuit-o pe cea a suzeranita?ii punice din perioada r?zboaielor punice (246-146 i.e.n). Regiunea a fost invadat? de c?tre romani între anii 145 î.e.n. ?i 439 e.n.,ei au format colonii pentru exportul grânelor în Italia. S-au conceput grup?ri extinse care erau conduse ?i administrate de c?tre un Consiliu de oameni în vârst?, fiind considera?i cei întelep?i. În timpul luptelor dintre Cezar si Pompei , în anul 46 î.e.n. Africa de Nord a fost împ?r?it? în dou? teritorii romane: Mauretania Tingitana (capitala la Tingis-Tanger) ?i Mauretania Caesarea (capitala la Caesarea). Romanii nu au avut un interes în marcarea domina?iei lingvistice, ei nu au l?sat în urm? o mo?tenire cultural? sau lingvistic?. Cu toate acestea, ocupa?ia roman? a reu?it s? î?i lase amprenta prin numeroase monumente: ruinele din Tanger si Volubilis, relicvele limesurilor romane dintre care Rabat,Fes ?i oceanul Atlantic cu numele de ,,Canalul Faraonului”, prin arhitecturile unor cl?diri, numirea unor ora?e foste colonii romane (Lixus, Banasa, Ceuta, Tetouan) sau chiar prin numele unor plante. Cu toate acestea, romanii nu au reu?it s? înving? triburile berbere. Împ?ratul Diocle?ian a fost nevoit s? abandoneze lupta atunci când berberii atacau frontierele. De?i nu s-au consemnat date am?nun?ite privind aceste lupte, se ?tie faptul c? acestea au luat amploare în perioada lui Claudius când armatele romane au traversat Atlasul. St?pânirea roman? a fost dominant? în partea estica a Africii de Nord, în Tunisia ?i Algeria. În perioada în care Imperiul Roman era în situa?ie de criz?, au avut loc o serie de invazii germanice, ?i tot în aceast? perioada au fost întrev?zute ?i atacurile vandalilor în nordul Africii. Vandalii au cucerit Spania, unde au fost exila?i de vizigo?i, iar în anul 429 , sub conducerea regelui Genseric au debarcat pe ??rmul African, în Tanger. De aici au pornit c?tre teritoriile din prezent ale Tunisiei ?i Algeriei, unde au aranjat multiple expedi?ii militare.De?i urm?toarele cuceriri s-au facut sim?ite în mod deosebit în provincia Tingitan?, atacurile constante ale berberilor le-au diminuat capacitatea de lupt?. În anul 534 generalul bizantinilor Belizarie a reu?it s?-i înving? definitiv pe vandali, berberii reu?ind s? recupereze o parte din teritorii.Trecând peste cuceririle romanilor, vizigo?ilor,vandalilor ?i bizantinilor, ?i-a f?cut apari?ia curentul influent al islamului care a avut un rol hot?râtor în istoria Marocului. ?n aceast? perioad? de extindere a islamului o zon? vast? a Africii de nord a devenit denumit? „Maghrib” (????„ “(. Odat? cu moartea profetului Muhammad în anul 632 e.n., dupa unificarea Peninsulei Arabe au început marile cuceriri arabe, ace?tia triumfând în Siria, Palestina, Egipt, Irak, Ierusalim (635-640) ?i Persia (636-641). Cuceririle acestora au pus cap?t puterii cre?tinilor bizantini din Africa de Nord, având drept consecin?? islamizarea evreilor ?i a cre?tinilor. Arabii reu?esc s? domine prin propor?ii Imperiul Roman în faza apogeului, spre sfâr?itul secolului al VII-lea ei cuprind întreaga suprafa?? a Africii de Nord, de la grani?ele Mediteranei pân? la oceanul Atlantic. Reu?ind s? fac? fa?? unei slabe rezisten?e din partea bizantinilor, arabii încep s?-i islamizeze pe berberi, constituind trei regate: regatul Zenet (capitala la Sijilmasa) în sud-vest, regatul Idrisid în nord ?i cel de-al treilea având capitala la Kairouan (Tunisia de astazi).  La cincizeci de ani dup? moartea profetului, în 682 generalul Uqba ibn Nafi, primul conducator al dinastiei Umayyad  p?trunde pe coasta Atlanticului. El este învins de c?tre o coali?ie berbero-bizantin? în anul 683, acesta s-a retras în Algeria unde a fost ucis de berberi sub conducerea regelui Kusaylah. Dou?zeci de ani mai târziu o nou? grupare arab? condus? de Musa bin Nusair impune islamul in Maroc. Triburile berbere din nord-vestul Africii opun rezisten?a în prima jumatate a secolului al VIII-lea impunându-?i propriile autonomii. Omeiazi reu?esc cu greu s? înfrâng? revoltele, îns? în anul 750 situa?ia ia o noua întors?tur? când Abbasizi, sub conducerea lui Abu Muslim ‘abd al-Rahman i-au învins pe Omeiazi, astfel noul centru al islamului s-a format la Bagdad. Marocul este din acel moment împ?r?it în regate. Fondatorul primei dinastii din anul 788, Idris I s-a adapostit în Volubilis unde le-a impus triburilor islamizarea, urmând mai apoi arabizarea popula?iei. Folosirea ?i r?spândirea limbii arabe ?i a islamului a facilitat procesul, îns? acesta nu f?cea contact cu triburile din zona Atlasului care îsi p?strau limba ?i tradi?iile. Dup? asasinarea lui Idris I, succesorul lui, Idris al II-lea, îl urmeaza la tron la vârsta de unsprezece ani. El înfiin?eaz? ora?ul Fes, capital? care devine loc de întâlnire al musulmanilor izgoni?i din Bagdad ?i Andaluzia. Dinastia Idrisida a luat sfâr?it în secolul al X-lea ?i Marocul s-a divizat din nou în mici triburi. Tot în aceast? perioad? este fondat 

x

Hi!
I'm Dana!

Would you like to get a custom essay? How about receiving a customized one?

Check it out